David Rabin era profesor de medicina la Universitatea Vanderbilt.La varsta de patruzeci si sase de ani a fost diagnosticat cu boala Lou Gehrig. Stia ce se va intampla. Intepenirea picioarelor , apoi slabiciune ; paralizarea membrelor inferioare si apoi a celor superioare .In cele din urma trupul nu se va mai supune comenzilor .Putea sa formeze cuvinte cu mare dificultate si in cele din urma deloc.Si-a pierdut abilitatea de a-si trata pacientii si nu mai putea merge sa lucreze la spital. Ar fi putut avea o cariera academica stralucita ; acum nu mai putea nici macar sa intoarca paginile unei carti. Dar era nu lucru la care nu putea renunta :duhul sau! Intr-o zi a auzit de la un coleg medic care avea si el boala Lou Gehrig despre un computer care poate fi operat printr-o singura apasare de buton. Acel buton putea fi actionat de oricine ,oricat de tare ar suferi fizic , dar care mai pastra functia unui singur grup de muschi.David Rabin mai avea inca sufiecienta putere intr-o parte a corpului :sprancenele! In urmatorii patru ani el s-a folosit de acestea ca sa vorbeasca cu familia lui. sa spuna glume, sa scrie lucrari si sa corecteze manuscrise. A desfasurat in continuare consultul medical.I-a invatat pe studentii de la medicina. A publicat o carte despre endocrinologie si a castigat un premiu prestigios pentru lucrarea sa . Si a facut-o cu singurul lucru asupra caruia mai avea control, o singura spranceana.
Biblia spune:” Duhul omului il sprijineste la boala”.David Rabin a dovedit ca lucrul acesta este adevarat. Avand un duh ce a refuzat sa renunte , el L-a slujit pe Dumnezeu si a fost o binecuvantare pentru lumea din jurul lui!
(din”Cuvantul lui Dumnezeu pentru astazi”)
